Acest site utilizează cookie-uri
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si anunturile, pentru a oferi functii de retele sociale si pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de retele sociale, de publicitate si de analize informatii cu privire la modul in care folositi site-ul nostru. Acestia le pot combina cu alte informatii oferite de dvs. sau culese in urma folosirii serviciilor lor.

Afisare ❯
Ok


Necesare(1) ➧
Preferinte(0)➧
Statistici(2) ➧
Marketing(1) ➧
Neclasificate(0) ➧

Cookie-urile necesare ajuta la a face un site utilizabil prin activarea functiilor de baza, precum navigarea in pagina si accesul la zonele securizate de pe site. Site-ul nu poate functiona corespunzator fara aceste cookie-uri.
DenumireFurnizorScopExpirareTip
_userCookiesbusinesswoman.ro Stocheaza consimtamantul utilizatorilor referitor la utilizarea modulelor cookie pentru domeniul businesswoman.ro 1 anHTTP

Cookie-urile de preferinta permit unui site sa isi aminteasca informatii care se modifica dupa modul in care se comporta sau arata site-ul, precum limba dvs. preferata sau regiunea in care va aflati.
Noi nu utilizăm cookie-uri de acest tip

Cookie-urile pentru statistica ii ajuta pe proprietarii unui site sa inteleaga modul in care vizitatorii interactioneaza cu site-ul prin colectarea si raportarea informatiilor in mod anonim.
DenumireFurnizorScopExpirareTip
_gabusinesswoman.ro Inregistreaza un identificator unic care este folosit pentru a genera date statistice legate de modul in care utilizatorii folosesc site-ul. 2 aniHTTP
_gidbusinesswoman.ro Inregistreaza un identificator unic care este folosit pentru a genera date statistice legate de modul in care utilizatorii folosesc site-ul. SessionHTTP

Cookie-urile de marketing sunt utilizate pentru a-i urmari pe utilizatori de la un site la altul. Intentia este de a afisa anunturi relevante si antrenante pentru utilizatorii individuali, asadar ele sunt mai valoroase pentru agentiile de puiblicitate si partile terte care se ocupa de publicitate.
DenumireFurnizorScopExpirareTip
collectgoogle-analytics.com Este utilizat pentru a transmite date despre dispozitivul si comportamentul utilizatorului catre Google Analytics. Sessionpixel

Cookie-urile neclasificate sunt cookie-uri in curs de clasificare, impreuna cu furnizorii de cookie-uri individuale
Noi nu utilizăm cookie-uri de acest tip

Remarkable Woman
Floricica Vlad - de la un brevet de invenţie, la o companie de succes
Interviu cu Floricica Vlad, Fondator Negro 2000



 

Povestea antreprenorială a doamnei Floricica Vlad începe în perioada ”romantică” a inițiativei private a anilor 90, cu un brevet de invenție la care a muncit timp de 5 ani de zile și pe care, parcă mâna destinului nu a lăsat-o să îl înstrăineze, având un plan mult mai mare pentru ceea ce avea să devină cel mai important jucător de pe piața produselor din pește din România. La doar trei săptămâni după ce începuse să negocieze cu o firmă vânzarea patentului, aceasta s-a dizolvat și atunci a decis să îl transpună singură în practică. Venind dintr-o lume a automatizării și a laboratorului, a început să învețe totul despre producție și să înceapă vânzarea cu mici mostre pe care le ducea personal, cu o geantă frigorifică de mână, potențialilor clienți. Acum, după mai bine de douăzeci de ani, dă „ora exactă” în industria produselor de pește din România.

 

Înțeleg că ați început aventura dumneavoastră în lumea afacerilor de la un brevet de invenție.

„ Da, este adevărat, am pornit această afacere de la un brevet de invenție care avea drept temă  flux tehnologic pentru fabricarea caviarului artificial .”

Ce însemna asta pentru piață în acel moment?

„ Era un produs absolut nou, nu mai exista nimic similar pe piața românească. Produsul era foarte apreciat din punct de vedere nutrițional, practic conținea 90% din conținutul proteinic al caviarului original și costa 10% din prețul unui caviar original. Acesta a fost de altfel și motivul pentru care am muncit 5 ani să duc această idee la bun sfârșit.”


Dar cum v-a venit efectiv ideea?

„Practic am văzut un produs similar care mi s-a părut incomplet. Mi se părea periculos faptul că, în acel caz vopsirea produsului nu era naturală, ba chiar mai mult decât atât, era folosită o substanță care putea dăuna sănătății consumatorului. Eu am lucrat de altfel în domeniul automatizării și aveam toate noțiunile necesare pentru a gândi acest utilaj. Mi-a plăcut foarte mult ideea, pentru că nu exista ceva similar pe piața românească.”

Mai aveați experiență anterioară în industria alimentară?

„Nu, a fost primul proiect. Inițial am încercat să vând patentul de invenție, dar firma cu care m-am întâlnit pentru discuții a dispărut în trei săptămâni, și am fost pusă în situația de a nu ști ce decizie să iau. M-am tot gândit o lună-două, după care am prins curaj și-am zis: ”bine, o să încep pe cont propriu!”. Am ajuns pe la Ministerul Dezvoltării să cer niște fonduri pentru a începe, vreo 20 de milioane de lei – bani vechi. Bine, era o sumă modică, acum nu înseamnă nimic, dar atunci însemna o sumă. După șase luni am constatat că nu pot obține finanțarea, iar explicația a fost că dacă eram o întreprindere i-aș fi obținut, dar fiind o persoană fizică, nu exista modalitatea să mi se acorde.”

Deci v-ați dus pur si simplu ca inventator...

„Da, ca inventator. Și atunci m-am încumetat, cu ajutorul unor prietene, vreo trei la număr, să începem să experimentăm produsul, să-l testăm, să-l ambalăm și să-l promovăm. Efectiv așa a început povestea ”Negro”, cu niște borcane de caviar pe care încercam să le vindem prin intermediul magazinelor nou înființate, ”privatizate” din București.”

În ce an se întâmpla asta?

„Prin 1995...”



Nu apăruseră încă lanțurile internaționale de retail, cu care suntem atât de obișnuiți în prezent...

„Nu... nici vorbă! Erau primele încercări românești de comerț  privatizat. Era un gol pe piața de profil. Partea mai puțin bună este că unii dintre proprietarii de restaurante cumpărau produsul din magazin și îl amestecau cu produsul original, și asta mi-a adus unele neplăceri, am fost chemată să dau explicații – dar am dovedit  că aveam aviz, aveam toate autorizațiile de fabricație. Era totuși un stres suplimentar să mă confrunt și cu genul acesta de probleme. „

Care a fost momentul sau vectorul care v-a propulsat de la o astfel de încercare la scară mică, alături de niște prietene, la a demara efectiv o afacere? Cum s-au întâmplat lucrurile?

„Încetul cu încetul, piața a început să ne ceară produse tradiționale. Ei bine, n-a fost așa simplu! Eu veneam dintr-un mediu de laborator cu niște condiții speciale de lucru și trebuia să facem în așa fel încât să transpunem activitatea noastră în producție, ceea ce însemna o muncă mai dură, mai rigidă... dar am fost conștienți că ori învățăm, ori abandonăm! Nu puteam să stăm cu un singur produs pe piață, în condițiile în care clienții ne cereau o diversificare a gamei de produse. Așa că am luat-o de la zero și am învățat tehnologie, biologie, aspecte legate de sănătate, și încet-încet am început să atacăm nișe care erau neacoperite pe piață, respectiv gama de sortimente pe bază de pește.”

Din această perspectivă, știu că România a fost și încă este o țară în care există un mare consum de carne – dar mai degrabă carne de porc... Cum ați reușit să creșteți piața de pește? Cum au evoluat consumul și gusturile românilor?

„Nici în prezent nu avem o rată semnificativă a consumului de pește – din păcate noi românii nu avem o educație prea bună în domeniul sănătății pe partea de alimentație – dar se observă totuși o tendință de creștere. Noi ne-am străduit să diversificăm foarte mult gama de preparate și iată că azi, după atâția ani, avem o gamă de peste 300 de produse. Bineînțeles că în paralel a presupus să ne diversificăm și să ne îmbunătățim tehnologia, am adus specialiști, într-un cuvânt ne-am implicat total în acest domeniu, a început să ne placă și ne-am ambiționat să aducem rezultate din ce în ce mai bune.”

Ce îmi puteți spune despre începuturile afacerii pe partea de materie primă, și cum a evoluat acest lucru?

„Peste 90% din materia primă este de import – România nu are o piață a peștelui. Acvacultura nu a fost dezvoltată suficient în acești 20 de ani, spre deosebire de vecinii noștri care au performat mult mai bine în acest domeniu. De asemenea, în România nu sunt cantități atât de mari pe cât reușim noi să procesăm. De exemplu,  într-o lună de zile depășim cu mult mia de tone și atunci sigur că pe piața românească nu am putea să găsim resurse de asemenea ordin de mărime.”

Ce găsiți totuși în România, pe partea de materie primă?

„Ambalajele sunt făcute aici, dar tot de către multinaționale care au sucursale în România, mai folosim uleiul... și din păcate cam atât. Pentru pește nu există resurse pe piață pentru capacitatea noastră de producție.”


Am observat că aveți o afacere foarte integrată pe verticală. Ați luat în considerare și dezvoltarea unor ferme piscicole?

„Am avut la un moment dat în vedere dezvoltarea unei specii de sturion, dar am abandonat, pentru că presupunea un efort financiar care ne depășea posibilitățile. „

Cum ați reușit să dezvoltați afacerea pe partea de export?

„Exportăm în 12 țări europene, în special către românii care sunt plecați – dar suntem prezenți și în lanțuri de hipermarketuri, de exemplu în Bulgaria, în Ungaria, și suntem în negocieri cu Germania.”

Care a fost momentul în care ați decis să transformați afacerea într-una internațională? Care sunt atu-urile și dificultățile unei companii românești care iese pe piața europeană?

„Noi suntem certificați cu cel mai înalt standard european de calitate, el se numește ”IFS” în domeniul nostru – el ne dă dreptul să exportăm și să concurăm cu orice altă companie europeană. Totuși, pe linie de export suntem încă la început, practic de un an și jumătate am început să vindem în afara granițelor țării.  Dar ne-am dezvoltat biroul de export și începem să vedem rezultate pozitive și pe această linie. „

Sunteți un exemplu atipic pe piața din România, din perspectiva faptului că multe dintre segmentele de piață sunt dominate de multinaționale. Cum ați reușit să fiți lideri de piață pe această nișă a produselor din pește?

„Cred că ceea ce a contat a fost faptul că am fost perseverenți în a obține și a ne păstra calitatea, a îmbunătăți tehnologia, și în a rezista pe piață în anii de criză. Facem ceea ce facem din plăcere, punem suflet mult și probabil de asta ne și ies lucrurile! „

Cum a evoluat compania din perspectiva cifrelor?

„Excluzând perioada de criză, compania a avut o creștere uniformă și pot să spun permanentă, în jur de 10-12% pe an. În ultimii doi ani am avut o creștere mai mare de atât și sperăm să menținem acest ritm de creștere încă niște ani de aici încolo. Ne-am ambiționat să câștigăm din export și sper să fie o politică benefică pentru compania noastră.”

V-ați implicat personal în recrutare? Ce înseamnă echipa în economia succesului Negro 2000?

„Pentru noi echipa înseamnă totul: efectiv suntem o familie, suntem foarte uniți, discutăm toate problemele, avem ședință de producție zilnic – suntem implicați trup și suflet.”


Este dificil să găsiți și să mențineți muncitori pentru liniile de producție, în contextul în care foarte mulți români pleacă la muncă în străinătate?

„De aproximativ un an și jumătate resimțim și noi acest impediment pe piața românească, resimțim o lipsă de muncitori necalificați în primul rând, dar și de muncitori calificați în câteva meserii de bază, cum ar fi cea de ambalator de exemplu. E o criză reală de forță de muncă pe piața românească. Noi am avut politici de fidelizare a angajaților și timp de 20 de ani de zile n-am resimțit acest handicap. În prezent, încercăm să găsim soluții la această carență în piața românească.”

Cum ați crescut în timp capacitățile de producție și mai ales să finanțați aceste capacități? Ce sfaturi ați putea să dați pe această linie unor antreprenori aspiranți, care vor să intre pe zona de producție?

„Dezvoltarea am avut-o pe bază de credit bancar. Am avut o relație benefică cu BRD-ul încă de la începutul activității, și chiar și în prezent suntem într-un parteneriat. În afară de împrumuturi bancare nu am avut alte soluții. Ne-am împrumutat la bancă și am crescut an de an producția și afacerea. Fără ajutor bancar nu poți dezvolta o companie, oricât de bun manager ai fi. „

Pentru asta ați avut probabil, ca punct de plecare, o anumită credibilitate...

„Da, credibilitatea și seriozitatea sunt argumente solide într-o negociere cu orice bancă. Apropo de credibilitate, ea a fost elementul cheie care ne-a ajutat să depășim perioada de criză. Aveam niște parteneri externi cu care colaboram de vreo 15-20 de ani, care știau că suntem serioși, care știau că atunci când promitem un lucru îl ducem la bun sfârșit, și au înțeles perioada de criză și ne-au mai păsuit, astfel încât am reușit să depășim perioada foarte, foarte grea. După care sigur că ne-am rambursat toate datoriile.”

A scăzut consumul în perioada respectivă? Ce s-a întâmplat efectiv în acea perioadă de criză din perspectiva dumneavoastră?

„Din perspectiva noastră s-au întâmplat două lucruri: în primul rând piața a scăzut, și în același timp au crescut foarte mult prețurile la materie primă – un paradox internațional, pentru că noi eram dependenți numai de materie primă din afară. Și când te simți strivit din două părți, e greu să găsești soluții, dar ne-a ajutat colaborarea serioasă pe care o aveam cu furnizorii noștri.”

A contat și v-a ajutat afacerea și această explozie a comerțului modern, faptul că marile supermarketuri își tot deschid noi puncte?

„Da, este un ritm alert de dezvoltare și implică un ritm alert de dezvoltare a oricărei afaceri într-o relație cu hipermarketurile, pentru că ritmul lor de dezvoltare este mult mai accelerat decât ritmul nostru. Și dacă ai o relație corectă cu ele, sigur că și tu, ca producător, ești ridicat într-un ritm mai rapid.”


V-au pus uneori o presiune prea mare pe producție, din acest punct de vedere?

„Da, sunt foarte exigenți. Hipermarketurile nu acceptă să lucreze cu orice companie, trebuie să ai standarde speciale, trebuie să întrunești condiții speciale și nu trebuie să dai rabat de la calitate. Sunt cei mai pretențioși dintre clienții noștri, dar asta ne ajută, ne ridică standardul an de an. “

Pentru că produsele dumneavoastră trebuie să stea la rece, cum vindeți în comerțul ”tradițional”? Au început să folosească și ei utilaje de răcire?

“Da – sunt obligați, pentru că în domeniul nostru sunt reguli sanitare foarte stricte, pe care dacă nu le respecți ieși din joc. La început a fost mai greu până s-au implementat aceste reguli, dar acum, în 2018, nu-și mai permite nici un antreprenor, oricât de mic, să nu respecte regulile sanitar-veterinare.”

Ce înseamnă brandul ”Negro”? Cum ați ajuns la ”Negro 2000”?

“Denumirea pleacă de la icre negre, de la brevetul de invenție la care v-am spus că am lucrat vreo 5 ani de zile. Când m-am gândit la companie, nu știam cum se va numi viitorul produs, dar știam sigur că vor fi niște icre negre  acolo, pentru că am muncit la procesul de colorare foarte mult și eram foarte mândră că am fost singura care a reușit să facă asta din produse naturale. Am fost ajutată de profesorul Dumitrache de la Institutul de Igienă, o somitate în materie de rețetă, pentru că eu eram de formație tehnică – automatist – și îi păstrez și acum o vie recunoștință. La vremea respectivă aveam treizeci și ceva de ani, aveam energie, curaj, speranță, îmi plăcea ceea ce fac. Orice provocare, chiar și acum pentru mine este un mod de viață. Îmi plac provocările! Bineînțeles, sub condiția să nu facă rabat de la calitate, onoare, disciplină, tot ce e fundamental ca valoare în existența noastră.”

A fost complicat să fiți femeie într-o lume a producției?

“Într-adevăr, tot ce este domeniu tehnic este unul mai mult al bărbaților. Totuși, nu contează genul, contează ca fiecare să fie la locul potrivit, conform pregătirii și abilităților sale.”

Pe partea de vânzări – fiind într-o afacere mai degrabă business to business – v-ați ocupat dumneavoastră o perioadă? Cum ați crescut vânzările?

“La început mă ocupam de toate, că era firesc să mă ocup, să verific, după care, sigur, mi-am angajat oameni calificați în fiecare domeniu, la importuri, la exporturi, la vânzări către retailul tradițional, la vânzări către hipermarketuri. Crescând afacerea, a trebuit să crească și numărul persoanelor implicate, acum avem o repartizare, zic eu, corectă, a forței de muncă pe domenii de activitate. “

Dacă ar fi să descrieți atmosfera de la dumneavoastră din firmă, și ceea ce se cheamă ”cultură de organizație”, care apreciați că sunt cele mai definitorii trăsături?

“În primul rând seriozitate și disciplină, pentru că un om cu o moralitate bună și cu o disciplină riguroasă poate acumula și informații tehnice și le poate la rândul lui distribui.”

Ați avut de la început un plan despre unde o să ajungeți peste atâția ani, sau pur și simplu v-a dus piața într-acolo?

“Piața nu te poate duce așa ca un val. Noi ne-am planificat fiecare pas, am luptat pentru fiecare realizare, am proiectat această creștere, n-a fost nimic lipsit de control. Noi am creat foarte multe preparate în cadrul companiei – putem spune că după 1989 am creat un nou domeniu, pentru că nu mai era nimic pe piață. Bineînțeles că ne-a ajutat foarte mult opinia clienților noștri, am avut în permanență un dialog, am analizat în permanență părerile lor – chiar și reproșurile, chiar și reclamațiile nouă ne-au prins foarte bine. Și dacă a fost un factor care ne-a adus aici a fost de fapt dorința noastră de a respecta și de a veni în întâmpinarea clienților cu cât mai multe noutăți și cu o calitate din ce în ce mai bună. “

Cum obțineți aceste noutăți? Călătoriți? Vă inspirați din străinătate?

“Da, de fiecare dată când sunt plecată se înțelege că vizitez un hipermarket, oriunde aș fi pe planetă, nu există să nu intru și să nu văd în hipermarket produsele din domeniul nostru. Asta te inspiră, îți dă idei, îți dă soluții. Până și în Africa, de exemplu în Congo am descoperit niște rețete uluitoare de preparare a peștelui. “

În finalul interviului nostru aș vrea să vă întreb ce înseamnă a fi o femeie de succes în România, a fi în topul antreprenoriatului feminin? Ce oportunități v-a adus acest statut și ce eventuale minusuri aduce după sine succesul?

“Nu prea am timp să meditez la asta. Pur si simplu m-am implicat foarte mult și a contat că mi-a plăcut foarte mult ceea ce fac, iar rezultatele obținute m-au impulsionat să construiesc și mai mult. Îmi place ceea ce fac, n-am alte secrete.”

Colecționați ceva?

“Da, colecționez tablouri. De fapt e o poveste a vieții mele: în copilărie și adolescență nu concepeam că nu o să ajung la maturitate pictor. Am fost îndrăgostită de pictură și mai sunt și acum – dar din păcate n-am mai încercat de foarte mulți ani să pictez, dar pictura a rămas iubirea mea de suflet. De fapt paradoxul vieții mele a fost că am pictat foarte mult, m-am pregătit pentru arhitectură și am ajuns în automatică, dar n-am stat nici în automatică, ci am ajuns în industria peștelui. “

Dacă ar fi să lăsați cuiva o moștenire și n-ați putea să-i lăsați nimic din afacerea dumneavoastră, sau din lucrurile pe care le-ați acumulat pe plan material, și ați putea să îi lăsați doar un sfat, care ar fi acela?

“Oricui aș putea să las următorul sfat: ”să te poți împlini prin meserie, prin ceea ce lași în spatele tău. E un sentiment foarte plăcut să poți lăsa lucruri benefice în urma ta.”

 

 Descoperă universul REMARKABLE WOMAN:

 

 



parerea ta
 
comentariu
numele si prenumele*
email*
 


   politica de confidentialitate   politica cookie
X