Health & Fitness
Zahărul, plăcerea vinovată!
Zahărul este un aliment, o plăcere dulce. Dar, el este şi o veritabilă toxină.

                           

 

De ce această plăcere este şi…toxică?

Zahărul rafinat, conţine glucoză şi fructoză în cantităţi egale, substanţe care sunt metabolizate diferit în organism.

 Glucoza este metabolizată în fiecare din celulele organismului nostru reprezentând suport caloric, fără de care acestea nu pot supravieţui. Fructoza, metabolizată în ficat, este transformată în grăsime. Astfel devine principala cauză a obezităţii, a diabetului zaharat, a bolilor cardiovasculare.

Zahărul rafinat conţine substanţe dăunătoare cum sunt acidul fosforic, dioxidul de sulf şi acidul formic, fiind lipsit de nutrienţi. De fapt, el este o calorie goală care conţine: 0 vitamine, 0 minerale, 0 proteine, 0 acizi graşi benefici. În schimb, deţine substanţe, care produc plăcere în creierul nostru prin stimularea secreţiei de dopamină, hormon al fericirii. Efectul este pervers pentru că  ăroduce dereglări ale apetitului, prin care ne trabsformă în  sclavii lui.

 



Vă întrebaţi, oare ce se întâmplă în organismul nostru când mâncăm duciuri?

 

Vorbim diferit despre zahărul rafinat şi carbohidraţi, glucide sănătoase din fructe, legume, lapte, care conţin fibre şi proteine, care încetinesc procesul de transformare în glucoză şi aduc în plus nutrienţi necesari funcţionării normale a organismului nostru.

Când mâncăm dulciuri, nivelul de glucoză din sânge creşte şi declanşează un răspus al pancreasului care eliberează insulina. Ea are rolul de a păstra nivelul optim al glucozei în sânge prin facilitarea utilizării acesteia de către celulele organismului. Fiecare celulă din organism are la suprafaţă ei receptorii pentru insulină, care facilitează transportul glucozei prin membrana celulară în interiorul acesteia pentru a fi utilizată în procesele metabolice. În cursul metabolismului, glucoza în exces, este stocată sub formă de glicogen ( sursa de energie pentru perioadele de lipsă a aportului de glucoză) şi este folosită pentru sinteza lipidelor şi  proteinelor.

 

 

De-a lungul evoluţiei omenirii, zahărul ( fructoza), a reprezentat o hrană sănătoasă şi sigură!

 

Aportul în exces de glucide duce la creşterea nivelului de glucoză în sânge, dar şi în creier, şi ulterior la dereglarea mecanismelor de reglare a apetitului. Prin mecanismele de creştere a secreţiei de dopamină şi prin dereglarea apetitului, glucoza devine un adevărat drog, care duce la  dependenţă. Ea devine  mult mai accentuată la aportul de zahăr rafinat sau din siropuri care conţin sucroză, fructoză, dextroză, melasă, sirop de porumb, sirop de zahăr brun, care se absorb rapid, crescând mult şi rapid nivelul de glucoză din sânge.



 

Şi totuşi, zahărul este un aliment necesar?

 

De-a lungul evoluţiei omenirii, zahărul ( fructoza), a reprezentat o hrană sănătoasă şi sigură. Se obţinea din consumul de fructe şi legume care conţin fibre şi încetinesc absorbţia ei. Acum însă, producem zahăr şi sirop de fructoză ieftin, care duce la creşterea consumului.

S-a constatat că diabetul zaharat este foarte rar la populaţiile care nu consumă zahăr rafinat  dar este frecvent la cele,  la care zahărul face parte din dieta zilnică.

Organismal nostru are nevoie de energie pentru a funcţiona, luându-şi energia din glucoză. Creierul are nevoie de 450 calorii pe zi, pe care le obţine în cea mai mare parte din glucoză, energie  pe care nu o poate depozita şi din acest motiv are nevoie permanentă de o sursă de energie. Totuşi, sistemul biologic are nevoie de o cantitate echilibrată de glucoză. Aceasta are un rol important în funcţionarea normală a neuronilor, asigurând procese precum memoria, concentrarea, capacitatea de învăţare, buna dispoziţie. Aceste procese se asigură prin energie şi oxygen. Putem spune despre creier că este un organ lacom din acest punct de vedere. Deşi reprezintă numai 2% din greutatea corpului, consumă aproximativ 20-30 % din energia organismului şi după cum am mai spus, nu o poate stoca.  În momentul în care nivelul glicemiei scade, apar tulburări de memorie, de dispoziţie, scade capacitatea de concentrare, scade atenţia, iar când nivelul devine critic poate să apară coma hipoglicemică.

Da, glucidele sunt necesare pentru buna funcţionare a organismului nostrum. Nu atunci când zahărul rafinat este sursa principală, ci carbohidraţii cu absorbţie lentă care asigură un nivel constant al glicemiei sanguine. Aceştia se găsesc în fructe, legume, peşte, ouă, linte, fasole, orez brun,  ciuperci, spanac, grâu integral, ulei de măsline şi din struguri, lapte şi derivate lactate, surse de carbohidraţi care cresc treptat glicemia şi stimulează arderea grăsimilor din organism.



 

De ce  a renunţa la la zahar este la fel de greu cu a te lăsa de fumat?

 

Sistemele de compensare pe care le stimulează excesul de zahăr în creier sunt la fel ca în dependenţa de toate drogurile. Creează o stare de bine pe care o percepem şi o dorim. Odată ce scade nivelul de zahăr din sange apare o senzaţie de discomfort, agitaţie, transpiraţii, nervozitate, tremor  şi creierul nostru comandă creşterea aportului de glucoză, adică foamea de dulciuri care să compenseze rapid această scădere. Dependenţa constă în lipsa autocontrolului asupra alimentelor consumate şi a cantităţii lor.

OMS a ajuns la concluzia că, pentru prima dată in istoria omenirii, bolile cronice cauzate de dietă ( diabetul zaharat, obezitatea, bolile cardiovasculare, cancerul) ucid mai multe persoane decât bolile infecţioase, numărul de persoane obeze este mai mare, comparativ cu a celor subnutrite. Aşa cum a decis că tutunul şi alcoolul reprezintă un pericol pentru sănătate, cred că şi zahărul trebuie tratat la fel.



 

Zahărul-Diabetul zaharat, Creierul şi boala Alzheimer

 

În 2005 cercetătorii au descoperit că nu numai pancreasul produce insulina, ci şi creierul. Insulina ajută la reglarea necesarului de glucoză şi la adaptarea neuronilor pentru sinteza de acetilcolină, neurotransmiţător responsabil de memorare şi învăţare. De aceea boala Alzheimer a fost numită în acel moment diabetul zaharat tip III. În plus, s-a dovedit pe studii de imagistică cerebrală că pacienţii cu diabet zaharat tip II pierd cu înaintarea în vârstă din volumul creierului mai mult comparativ cu persoanele nondiabetice. Scăderea volumului creierului (atrofia, degenerarea) şi nivelul scăzut de insulină sunt o veriga care contribuie la apariţia bolii Alzheimer.

Cerecetatorii de la Mayo Clinic au ajuns la concluzia că o dietă bogată în carbohidraţi este asociată cu o creştere de aproximativ 80% a riscului dezvoltării demenţei, în schimb dietele bazate pe grăsimi naturale sunt  mai puţin periculoase.

 Un studiu publicat de Pauline Anderson în 2015 spune că pacienţii vârstnici cu diabet zaharat tip II au risc de aproximatov 2 ori mai mare să facă demenţă, în comparaţie cu cei fără diabet zaharat. Sigur, contribuie la acest risc şi celelalte afecţiuni asociate: obezitatea, dislipidemia, bolile cardiovasculare, toate datorate dezechilibrului alimentaţiei.

 

 

 

Renunţăm complet la zahăr?

Da, la zahar, din toate motivele pe care le-am expus. Nu la carbohidraţi, pentru că fără glucoză celulele noastre nu au de unde să procure energia necesară vieţii. O alimentaţie echilibrată presupune aport de carbohidraţi cu absorbţie lentă, proteine, lipide polinesaturate, minerale, vitamine, apă. Necesarul zilnic de glucoză este de 25 grame pentru femei si 35 grame pentru bărbaţi.

 

Medicul Florina Cristescu a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti în 1982. Este unul dintre specialiştii români care s-a format la Şcoala de geriatrie creată de prof. dr. Ana Aslan. După opt ani de  experienţa dură ca medic de ţară, din 1990  şi până în 1998 este medic internist la spitalul Colţea din Bucureşti unde îi are ca mentori pe profesorii Mihail Anton şi Ion Brukner, doi dintre cei mai mari medici ai acestei ţări. Din 1998  este medic de medicină internă, apoi continua specializarea in  geriatrie la Institutul de Geriatrie Ana Aslan din Bucureşti. Dr. Florina Cristescu a fost o lungă perioadă medic la Spitalul Elias, secţia de Geriatrie şi Gerontologie. În 15 aprilie 2009 lansează  Centrul Medical Promemoria, acolo unde de opt ani tratează peste 2000 de pacienţi. Dr Florina Cristescu spune că la Centrul Medical Promemoria poate să îşi facă meseria aş cum îşi doreşte, din punctul de vedere al structurării activităţii, al timpului pe care-l acordă pacientului, pentru că în această profesie „ calitatea contează nu cantitatea”.

Contac  Dr Florina Cristescu -Centrul Medical PROMEMORIA

Str. General David Praporgescu nr. 1-5, Supantă, Sector 2, București

http://www.pro-memoria.ro/

0213106639

0735537507

office@pro-memoria.ro

 

                                                   

 

 

 

                   



parerea ta
 
comentariu
numele si prenumele*
email*
 


Statistici trafic - StatCounter.com


X