Business Woman Voice
Descoperirea de sine, cu Mihaela Tatu
„Niciodată energia masculină nu va fi cea care generează transformarea pentru că nu sunt cei nouă „muzi” sau cei șapte „arți”, sunt cele nouă muze, sunt cele șapte arte. Energia feminină va fi cea care va genera transformarea și va inspira toată existența noastră. Masculul, the male, este liderul, femeia îl inspiră și îl urmează, dacă are pe cine, dacă nu, bineînțeles că preia frâiele.”

Suntem alături de una dintre cele mai îndrăgite personalități publice din România, doamna Mihaela Tatu. Bună seara, bine ai venit!

 

Bună seara și ție, și telespectatorilor tăi! În primul rând, mi-a plăcut că te-ai corectat și n-ai spus vedetă sau ce știu eu ce alte denumiri avem cei care am lucrat pentru o perioadă sau poate că lucrăm în continuare în televiziune. Cu foarte multă ușurință folosim termenii importanți ca vedetă, iubire, prietenie, ură. Mă bucur că sunt aici.

 

 

...și sper să fie o primă vizită dintr-o serie pe care să o gândim pe termen mai lung.

 

De noi depinde asta. Spune-mi, te rog, ce mai faci tu.


Video

 

Am schimbat rolurile. Să le povestim telespectatorilor noștri cum ne-am cunoscut cu 15 ani în urmă, fiind de partea cealaltă fiecare, tu, moderator-realizator la De 3 x femeie, iar eu, un tânăr autor al unei cărți de psihologie de cuplu, se chema Cum să păstrezi iubirea partenerului… ce naiv eram la douăzeci și ceva de ani.

 

Îmi place că recunoști treaba asta și cu cât vei înainta în procesul de cunoaștere care se numește vârstă îți vei da seama că lucrurile sunt atât de profunde și atât de complexe și ceea ce gândeam la douăzeci nu seamănă deloc cu ceea ce gândeam la treizeci, nu la patruzeci, cât despre cincizeci, oho. Dar ce frumoși eram, frumoși în naivitatea noastră!

Tu ai cochetat de atunci cu televiziunea sau mai bine zis cu a face tot felul de săpături în viețile personale ale oamenilor, pentru că ai avut un șir de cărți biografice, dacă-mi aduc aminte, și iată cum ai rămas în aceeași arie, dar pe o altă bază de media, pe alt suport media, ai trecut din literatură, din scriere, în online.

 

Video mi se pare mediul cel mai ofertant din perspectiva comunicării.

 

Mi se pare normal, ești bărbat și nu trebuie să te machiezi, nu trebuie să te coafezi înainte. Pentru fete nu e același lucru. Norocul tău este că sunt o păpușă de fată, ori machiată, ori nemachiată.

 

Mă gândesc că, pe undeva, îţi lipseşte microbul televiziunii.

 

Să știi că nu e un microb. În primul rând, pentru mine televiziunea a fost un serviciu și mulți nu înțeleg asta.

 

Un job.

 

Un job, exact, un loc de muncă. Nu l-am luat ca turnul de fildeș în care am urcat și m-am transformat în Rapunzel și de acolo n-am mai ieșit. S-au străduit alții să construiască în jurul meu o imagine, în schimb probabil că tocmai de asta rezistă și acum brandul De 3 X femeie, pentru că am dat dovadă de naturalețe și autenticitate și acum, ca și atunci, și și-n viața de toate zilele ca în fața telespectatorilor, respectiv pe sticlă.

 

Dar de ce nu se mai fac emisiuni de tipul acela, parcă lipsește genul?

 

Managerii posturilor de televiziune consideră că nu mai fac audiență. Totuși cred că ceva s-a întâmplat, cred că a fost perioada de cunoaștere, perioada de pionierat al acestui fel de emisiuni. Emisiunea De 3 X femeie a fost cea dintâi emisiune pentru femei care a pus pe tapet realele probleme cu care se confrunta femeia în societatea românească de atunci, de acum… problemele sunt aceleași, după care a urmat devalorizarea talk-show-urilor. Acele subiecte pe care le-am adus în fața telespectatorilor au fost grele.

 

Unele erau chiar tabu.

Sigur că da. Prostituție, incest, drog, homosexualitate, toate acestea au fost, sunt și vor fi în jurul nostru. În schimb, suntem o societate „puritană” care nu scoate la iveală ce avem băgat pe sub covor și suntem niște măști care ne raportăm la alte măști numai ca să dăm bine.

 

Pe de o parte este bine să avem niște valori la care să ținem, dar în același timp trebuie să avem dialog cu cei care au alte valori.

 

Nu e vorba despre valori, cred, de data asta. Tot ce ți-am povestit eu nu cred că ține de valori. Am cunoscut o ființă crescută în niște valori deosebite care în perioada în care trebuia să-și plătească căminul, din șase în șase luni, la Facultatea de Drept – n-am s-o uit cât trăiesc – se transforma într-o damă de companie de lux – nerenunțând la valorile pe care le avea, dar viața te punea în această situație și nu știa nimeni, nici părinții, nici colegii nu știau ce face ea. Eu am avut niște povești extraordinare. După care a venit acel curent de otv-izare a tuturor televiziunilor când n-au mai contat cuvinte ca integritate, moralitate, exemplu personal, punctualitate, sinceritate, onestitate, au rămas doar niște cuvinte în dex, n-au mai fost considerate valori. Acum simt…

 

Un platou…

 

Exact. Ai simțit și tu același lucru?

 

Dovadă că suntem noi aici.

 

Acum vin și eu și întreb. Nu știu cum se măsoară, cum funcționează audiența.

 

Suntem o televiziune clasică, dar rețeaua de distribuție este la început, suntem doar în anumite rețele de cablu și punem destul de mult accentul pe internet, pe Facebook –suntem online pe Facebook, foarte multe persoane se uită la noi live pe Facebook.

 

Ce-mi pare rău că nu mi-am anunțat și eu prietenii de pe Facebook să se uite în clipa asta.

 

Poți să sharezi după emisiune.

 

Obligatoriu îmi dai. Ţi-am spus că de câteva luni de zile am site și este foarte prolific, vreau să-mi dai link-ul tău să-l pun la mine și pe al meu să-l pun la tine.

 

Va fi o onoare.

 

Schimb de experiență.

 

Suntem o televiziune clasică, o televiziune de business, dar care pune mult accent pe dezvoltare personală și aici aș vrea să ajungem la acea parte din viața ta în care și tu te-ai îndreptat spre această zonă ca o căutare personală, apoi ai ajuns speaker, moderezi evenimente într-o zonă de dezvoltare personală sau chiar de business. Mai întâi, ce te-a atras spre zona asta de suflet și ce ai descoperit în ea?

În primul rând, n-am hotărât dintr-una că renunț la televiziune, am avut niște probleme de sănătate, am trecut peste ele, am luat o pauză de doi ani, am călătorit în toată lumea și întorcându-mă am conștientizat, am văzut transformarea televiziunilor.

 

Ai renunțat doar la televiziune sau și la afaceri? Ştiu că aveai niște chestiuni antreprenoriale.

 

Dacă vrei să faci televiziune cu toată ființa… și eu nu pot să fac lucruri la jumătate de normă, ori fac un lucru ca lumea, ori nu-l fac, probabil că este un alt secret al succesului în momentul în care pornești într-un domeniu. Am avut un club, dar m-a epuizat acea perioadă pentru că-mi doream să fiu în mijlocul clienților și la clubul respectiv, un club de muzică veche și îmi doream să fac audiență la televizor.

 

Voiai să fii de 3 X femeie.

 

De două ori. Apoi am renunțat la club și m-am concentrat foarte mult pe televiziune. Ulterior, am mai avut un club, dar de data aceasta pentru copii.

 

Nu era unul și în Brașov?

 

Aveam unul în Brașov și unul în București. Clubul pentru oameni mari, respectiv Oldies, era în Brașov și așa am și început datorită succesului pe care l-a avut clubul în Brașov, i-am dat drumul și în București.

 

Am renunțat la clubul respectiv, dorindu-mi să fac un lucru, dar să-l fac foarte bine, mai ales că oboseala de această natură epuizează corpul, or eu îmi doream să-mi păstrez și starea de sănătate. După care am deschis un club pentru copii, Dry Kinder, un fel de After Hour. A fost o perioadă foarte frumoasă pentru mine, însă începusem să colaborez cu Antena și am renunțat la clubul respectiv trei ani de zile, având emisiuni în Antena 2. Apoi am avut pauza de care-ți vorbeam. Întotdeauna am cochetat și cu antreprenoriatul în paralel cu televiziunea.

 

Prin urmare, când ești speaker la un eveniment de business, care are o zonă educațională și de dezvoltare, vorbești și din experiența de antreprenor.

 

Perioada de antreprenoriat nu s-a terminat acolo, acum sunt antreprenor.

 

Ce faci acum?

 

După ce am ajuns la concluzia că nu am ce să caut în televiziune, am avut o perioadă de disperare pentru că știam că am atât de mult potențial și sunt foarte bine pregătită în domeniul meu, respectiv o altă arie a comunicării, dar cine avea nevoie de abilitățile și competențele mele într-o lume care nu avea de-a face cu televiziunea? Am făcut cunoștință cu Business Days, o platformă program de networking și informare antreprenorială care are o vechime de vreo șase ani și de cinci sunt eu, alături de un coleg, moderator al evenimentului. Acolo am cunoscut antreprenorii, acolo am cunoscut public speaker-ii. Ceea ce mie mi se părea normalitate ei considerau lecții de dezvoltare personală. Eu veneam dintr-o arie în care eram trăitor și nu cititor și m-am trezit că citesc și iau toate datele și toate situațiile prin care am trecut și care m-au înnobilat și m-au adus pe mine la un stadiu de cunoaștere, despre care era vorba în acele cărți, și le pun în sertărașele despre care vorbeau acele cărți. În concluzie, n-am făcut altceva decât să citesc ceea ce am trăit, dar de fapt eu trăisem ceea ce citeam, cam așa ceva. Atunci am descoperit ce înseamnă public speaking, trainerii, antreprenorii.

 

Este diferit să vorbești în fața unei audiențe decât în fața unor camere?

 

Da. Așa cum este foarte greu pentru un actor să iasă din rolul de speaker și să livreze în fața unor oameni. Eu veneam din televiziune, unde mă adresam, prin intermediul unui fund de borcan – la tine nu seamănă așa, ai camere profi, ce păcat că nu le puteți vedea – unei mulțimi, eu trebuie să-mi imaginez că acolo, în spatele acelei camere, este o țară întreagă sau o lume întreagă.

 

Să transmiți și să te simtă oamenii prin fiecare por.

 

Asta înseamnă că nu vorbești doar ca să spui, ci vorbești ca să transmiți, aici am învățat eu paraverbalul și nonverbalul. Este foarte greu să transmiți o emoție prin intermediul a ceva mort, prin cameră; tu, ca speaker, ca realizator de televiziune trebuie să transmiți emoția. Am acest dar. Ştii că Doamne-Doamne ne lasă pe noi cu niște însușiri pe care, dacă vrem le transformăm în calități. Am cam muncit pentru asta. Ei, în momentul în care vorbești oamenilor, tu trebuie să vii cu tine, acolo ai energia lor, ai privirile lor care-ți creează o zonă de emoție cumplită pe care poți să o depășești sau nu.

 

Te-ai simțit inhibată vreodată?

 

Nu, pentru că deja aveam experiența televiziunii și pentru că-mi place extraordinar de mult să fiu pe scenă, eu mă simt confortabil acolo.

 

Sunt și niște trucuri pe care poți să le folosești? Le putem da oamenilor niște mici trucuri în arta de a vorbi în public?

 

Da, sunt. Vezi tu, oamenii uită – și de asta de foarte multe ori nu se fac înțeleși sau poate că ceea ce vreau eu să transmit ajunge trunchiat la cel căruia vreau să-i transmit – că din 100% care înseamnă comunicare, 55% este nonverbal și 38% este paraverbalul. Suntem atât de concentrați pe cei 7% pe care-i reprezintă verbalul, respectiv conținutul. Paraverbal înseamnă dicție, ritm, volum, calibrare energetică la public, gestionarea emoțiilor, punctarea cuvintelor cheie care dau sens; înseamnă modalitatea de transmitere a ideii, a înțelesului, a sensului. Pe când nonverbalul înseamnă tot ceea ce facem cu corpul, să nu mi se pară mâinile că sunt o prelungire inutilă a propriului meu corp sau să vorbesc unui public și să mă uit pe tavan sau să mă uit deasupra lor. Contactul vizual, de exemplu, este foarte puternic. Primul lucru pe care-l faci când ajungi pe scenă, în tangoul argentinian se numește cabeceo, adică ai făcut contactul vizual cu o parte din sală, cu o parte din sală, apoi cu toată sala și de ce nu cu loja.

 

Dansezi?

 

Da. Am dansat și voi dansa toată viața mea, nu la nivel de performanță cum am făcut-o acum unsprezece ani sau până acum unsprezece ani, dar o să continui să dansez.

Şi nu tango argentinian, de asta m-am apucat nu de mult, datorită fiicei mele, pentru că ea face asta. Eu am făcut dans sportiv de performanță, adică standardul și latino.

 

Care este, ca o paranteză, secretul tangoului argentinian, pentru că mie mi se pare un dans de neînțeles? Alte dansuri, cum sunt acestea mai sportive, au niște algoritmi pe care poți să-i înveți cumva matematic și la tango nenorocirea este că greutatea stă pe bărbat, care trebuie să fie liderul.

 

Nu ți se pare că este ca în viață? Da, dar femeia urmează bărbatul și-l inspiră în egală măsură. Iată cum în tango facem ceea ce am uitat demult să facem în viață.

 

S-au inversat rolurile, femeia este acum liderul.

 

S-a transformat într-o femeie bărbat bine. Poți să fii lider și dacă manifești energia feminină.

 

Într-un mod subtil.

 

Foarte subtil. Niciodată energia masculină nu va fi cea care generează transformarea pentru că nu sunt cei nouă „muzi” sau cei șapte „arți”, sunt cele nouă muze, sunt cele șapte arte. Energia feminină va fi cea care va genera transformarea și va inspira toată existența noastră. Masculul, the male, este liderul, femeia îl inspiră și îl urmează, dacă are pe cine, dacă nu, bineînțeles că preia frâiele și-l încalecă, îți spun eu sigur.

 

Îmi aduc aminte o poveste dintr-o carte de business, în care autorul – posibil chiar Donald Trump, cred că una dintre cărțile lui era, am citit foarte mult, mi-a plăcut Donald Trump ca om de afaceri și în special prima lui carte, The Art of The Deal…

 

Probabil că ți-a plăcut tenacitatea cu care ai ieșit de fiecare dată din…;nu cunoaștem foarte mult cât de onest a fost în mediul de business și cât de vertical a fost în mediul de business, pentru că nu știu de ce câteodată îmi vine în minte J.R. Din Dallas.

 

Oricum, a scris o carte – The art of comeback – în care nu numai că ajunsese la zero, dar avea datorii de miliarde și a reușit să revină de acolo. Este un exemplu.

 

Este un model. Eu am un respect deosebit pentru antreprenorii, oamenii de afaceri care trec printr-un faliment, două și renasc precum pasărea Phoenix. Şi nu este un eșec. Eșec este să nu reușești să te mai ridici.

 

Ştii cine ne împiedică? Statul român. Dacă ai o problemă în afaceri o dată în viața ta, deja ești stigmatizat.

 

Ştiu. Există două țări care sunt țările tuturor posibilităților. Una dintre ele este Statele Unite, unde poți renaște și unde poți să revii într-un business mai puternic și mai plin de experiență și niciodată oamenii care au avut mai multe experiențe și mai multe afaceri în diverse domenii nu sunt înfierați și dimpotrivă, este o experiență profesională, și este România, care este țara tuturor posibilităților, unde poți să furi, să înșeli, să faci avere de pe o zi pe alta dând tunuri, pentru că ai posibilitatea să faci absolut orice, dar nu moral și nu etic. Cam așa stau lucrurile, ambele sunt țările tuturor posibilităților.

 

Pentru că ai călătorit în jurul lumii, spune-mi niște întâmplări speciale care te-au marcat, sufletește și spiritual și care te-au clădit.

 

Atunci când mi-am dat seama că am depășit problemele de sănătate și când mi-am dat seama că ziua de mâine poate fi un viitor atât de îndepărtat... Știi că a existat un film, The Bucket List… eu am avut un bucket list, dar nu ca pe niște lucruri pe care vreau să le fac înainte de a pleca din lumea asta, ci au fost profesii pe care mi-ar fi plăcut să le am, fie că am vrut să predau și atunci am avut Dry Kinder, fie că mi-am dorit să fiu coafeză și o anumită perioadă din existența mea am machiat și am coafat mirese (asta pe vremea când lucram în Brașov la Pro TV), tocmai ca să pot să ofer fiicei mele mult mai multe posibilități de dezvoltare personală, fie că mi-am dorit să lucrez într-un centru de echitație, şi am avut calul meu, fie că mi-a făcut plăcere să fiu ghid – am vrut să fiu ghid și să călătoresc și am călătorit, am vrut să joc într-o piesă de teatru și am jucat. În această perioadă pe care mi-am ales-o, unii spun an sabatic (eu n-am știut că se numește așa, după un an și jumătate mi-am dat seama că cei din jur spuneau că sunt într-un an sabatic). Mi-am dorit să călătoresc și chiar am călătorit. M-a fascinat Belgia pentru că am aflat că cel mai mare port industrial din lume este Antwerp sau Anvers, depinde în ce zonă a Belgiei te situezi, și Belgia este atâtica.

 

L-am vizitat și eu în toamna anului trecut.

 

Ai văzut ce e acolo? Totul este ordine și disciplină, totul curge, armonie. Apoi, tot acolo m-a impresionat – pe vremea aceea, nu știu dacă este la fel, se întâmpla în 2012 sau 2011... am aflat că cel mai mare exportator de pere este Belgia și n-am înțeles cum, pentru că acolo plouă tot timpul. Din timp în timp auzeam poc, mai ales când ploua, și mi-au povestit oamenii de ce… era câte un nor din acela greu, ploua într-un singur loc și distrugea cultura de pere, și acolo erau poziționate tunuri cu aer cald care spărgeau norii care erau la joasă altitudine și îi împrăștiau; ploua firesc, dar era disipat.

 

Apoi, ce m-a impresionat este El Camino de Santiago de Compostela, acel pelerinaj care se ține de vreo mie și ceva de ani; sunt cele trei pelerinaje în creștinism, este unul la Vatican, celălalt este în Israel, în Ierusalim și El Camino de Santiago de Compostela, respectiv drumul sfântului Iacob, pe care nu știu dacă l-am făcut ca să mă regăsesc. Am pornit pentru că am aflat cu mulți ani în urmă de el, am simțit că nu mai am liniște. Pe de altă parte, eu am o ruptură de ligament încrucișat și menisc și nu mai pot face sporturile pe care le făceam odinioară, respectiv călărie, schi, patine sau cățărare, drumeții, nu mai pot să alerg ca odinioară, pot să merg, să înot și din când în când să mai ies cu calul, dar foarte puțin.

Să mergi 826 km pe jos timp de 6 săptămâni, să traversezi Spania de la est la vest, nordul Spaniei, să cunoști istorie, să te cunoști pe tine, să vezi cum gândesc și de ce alte culturi reacționează altfel, care sunt valorile lor, care sunt valorile poporului german sau ale latinilor sau... Am stat două luni și jumătate în Italia, în diverse zone din Italia, mi-am dat seama de ce oamenii gândesc, gătesc într-un anumit fel.

 

Ai fi putut tu să scrii acea carte.

 

Da. Am foarte multe însemnări, am teancuri de însemnări, nu am așezarea necesară. M-ai întrebat ce fac acum. După ce am descoperit lumea antreprenorilor, mi-am dat seama că aceea este nișa unde pot să mă desfășor profesional. Eu aveam cunoaștere, dar cum să o livrez, că n-aveam tehnică și am făcut trainers of trainers, formatori de formatorii, am studiat niște logopedie ca să văd cum stau lucrurile și ca să fiu cât mai complex și complet pregătită pentru ceea ce urma să fac. Acum sunt trainer pe tehnica și arta livrării discursului, respectiv public speaking din perspectiva paraverbalului și nonverbalului.

 

Foarte interesant și foarte potrivit în experiența pe care o ai.

 

Exact. Apoi am făcut cunoștință cu cluburile de oratorie; Toastmasters este un club de oratorie ce ființează în Statele Unite de vreo 92-94 de ani, în România de 6-8 ani. Sunt membră la Oradea, orășelul în care m-am stabilit de vreo 4 ani, o să-ți povestesc și de ce, pentru că se leagă tot de comunicare și mai ales de aceste abilități pe care le am – am 7 registre vocale, lucru care-mi aduce mie un plus de valoare atunci când vorbesc.

 

Câte registre are o persoană obișnuită?

 

Dumnezeu știe. Cântăreții de operă au mai multe. E bine să reușești pe toate zonele, şi pe vocea de cap, şi pe cea de gât și pe cea de piept, să treci prin toate zonele în așa fel încât cei de acasă să nu observe și vorbirea să fie o curgere. Platon spunea că retorica este arta de a atinge sufletul omului printr-un discurs pe care nu-l spui așa, plat, pentru că creierul omului nu are capacitatea să se concentreze mai mult de 2-3 minute, chiar dacă subiectul este foarte interesant.

 

Ce părere ai despre livrarea mesajului la politicienii noștri? N-ar avea nevoie?

 

Lasă-mă în pace!

 

Vorbesc foarte serios. La nivelul de reprezentare a țării n-ar avea nevoie?

 

Când a candidat președintele nostru, i-am făcut o evaluare și am trimis-o, nici măcar nu știu dacă datele au ajuns la el; am trimis-o unui birou, staff-ului. I-am făcut încă o evaluare, i-am spus unde ar trebui să se întâmple lucrurile și am ținut-o așa o perioadă și am renunțat. Am zis că nu o să renunț până când nu o să mi se spună nu mai face... Mi s-a spus, ca de obicei, revenim noi. Probabil că face cu cineva, probabil, nu știu.

A fi speaker este diferit de a spune știri la televizor, este diferit de ceea ce face un actor. Ştii că din felul în care un om vorbește îți poți da seama câte schelete are în dulap, poți să-ți dai seama câte gogoși are băgate pe sub covor, care au dospit tocmai că n-ai trecut prin ele și să le alchimizezi, să le transformi, ci ai trecut peste ele, poți să-ți dai seama de câtă încredere ai în tine și atunci întâi rezolvi niște lucruri, deschizi niște centri și după aceea începi să vorbești. Trebuie să te calibrezi energetic.

 

O transformare complexă și completă.

 

Eu practic yoga de vreo 11 ani și de acolo am văzut cam cum stă treaba cu energiile și cu fluxurile de energie și unde sunt blocajele. Se întâmplă uneori să ai impresia că oamenii vorbesc cu frâna trasă, se opresc undeva, n-au forța să meargă mai departe, n-au încredere suficientă în ei, De acolo trebuie pornit. Vocea noastră ține de insulină. În momentul în care faci noduli pe corzile vocale vorbind tare, neîncălzit, într-un mediu umed, mai fumând, bând băuturi cu acid foarte reci, vocea are de suferit, corzile vocale au de suferit. Dacă te internezi în spital, la Panduri, pentru că este singurul din București care face asta, va trebui să stai în repaus vocal o săptămână sau două, în funcție de gravitatea afecțiunii pe care o ai, și reînveți să vorbești; la început nu scoți niciun sunet și faci injecții cu insulină. Totul este la nivel hormonal, bolnavii de diabet au o voce puțin diferită. Foarte puține lucruri știm despre vocea noastră. Avem impresia că toate sunt normalități, dar nu stau lucrurile așa, trebuie să avem grijă de noi din toate perspectivele.

 

Revenind la ceea ce m-ai întrebat – politicienii noștri nu numai că nu-și doresc asta, pentru ei nu contează pentru că merge și așa, și dacă au ajuns primari care sunt agramați să conducă și să fie acolo și lumea i-a votat... Poporul român nu cred că are nicio vină când tu, de sus, nu ai model. Ai nevoie de exemple personale, de lideri care să ne conducă.

 

Îmi aduc aminte acea campanie pentru primăria capitalei în care erau puşi în antiteză pantofii diplomatului Mircea Geoană – spilcuit, titrat, super curat – și ai candidatului mai din topor, dar carismatic, pe care oamenii l-au ales şi ales.

 

Cine era atunci? Băsescu?

 

Da.

 

Ca primar, eu continui să cred că e nevoie să fii bun gospodar; eu nu mă pricep la politică, sunt ca o coală albă de hârtie. În diplomație ai nevoie să vorbești limbi străine, nu ai ce să cauți acolo. Dacă aș fi președinte, nu m-aș încumeta să vorbesc o limbă străină stâlcit. Sunt președintele țării, în concluzie să am traducător, nu doar să mă dau mare că vorbesc o limbă străină.

 

Să-ți povestesc o situaţie reală, relatată de ambasadorul Chinei într-un interviu, mi-a spus-o off the record, prin 2008-2009. A fost o vizită la nivel înalt în China, cred că la nivel de președinte de stat sau de prim-ministru, şi la un moment dat, oficialul chinez s-a oprit şi a spus într-o limbă română perfectă „mă scuzați, cred că nu m-am exprimat suficient de bine, vă rog să-mi permiteți să reiau”. China pregătește pentru fiecare țară a lumii câte o clasă de patruzeci de candidați care vor fi diplomați în acea țară...

 

Au de unde, slavă Domnului. Şi se respectă. În momentul în care ajungi într-o funcție de genul acesta, te respecți pe tine ca țară și individul care lucrează în acea țară trebuie să fie foarte…

 

Nu vorbea în română deși ar fi putut…

 

Sunt alegerile lor. Există țări, mă refer la Statele Unite, unde nu poți să candidezi ca deputat sau senator dacă nu faci școala… oricum la ei în învățământul primar există oratorie și retorică. Cum să-ți spui tu punctul de vedere, când nu ai bagajul de cuvinte? Dacă sunt întrebați niște lucruri firești din lumea lor, de acolo, ei au capacitatea să aibă o frază cu subiect și predicat și să se și înțeleagă, pentru că asta fac la școală.

 

Este o profesionalizare.

 

Exact, indiferent de dezvoltarea tehnologiei în domeniul comunicării, vorbirea va rămâne cel mai important mijloc de comunicare. Cum să-ți susții punctul de vedere? Cum să aduci celorlalți la cunoștință nemulțumirea ta sau elogiile tale referitoare la o situație, dacă tu nu ai cuvintele la tine? Dacă ai cuvintele la tine, să ai curajul să le spui, pentru că învățământul din statul respectiv se bazează pe ușurința cu care cei mici își susțin compunerile și proiectele în fața clasei și nimeni nu râde de ei sau dacă râde, ei sunt pregătiți emoțional și psihic pentru a susține reacția colegilor. A doua după moarte, dacă nu cea mai, este frica de a vorbi în public. De ce s-a dus buhul cu asta? Pentru că informație egal cunoaștere egal putere; putere înseamnă încredere în tine, încredere în tine înseamnă atitudine. Simplu.

 

Suntem chiar pe finalul emisiunii...

 

Deja? Păi n-am apucat să spun nimic…

 

Spune-mi dacă anii aceștia, pentru că vorbeam despre anii care au trecut peste noi, ți-au schimbat în vreun fel încrederea în oameni și dacă da, în sens crescător sau în sens descrescător?

 

Niciodată nimic nu-mi va știrbi încrederea pe care o am în oameni pentru că sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu celălalt, d-apoi între oameni. Apoi, oamenii nu sunt în fiecare zi la fel, oamenii se transformă, evoluează sau nu de la o zi la alta. Tu acum zece ani erai într-un fel, acum ești altfel. Unul dintre motivele pentru care susțin și cursul de dezvoltare personală și seminarii pentru femei și pentru copii, motivaționale și inspiraționale, este acela că am încredere în noua generație cu toată ființa mea și sunt conștientă că nu au modele, nici în media, nici în cei care ne conduc, de multe ori nici în familii, pentru că părinții sunt foarte ocupați pentru a asigura ziua de mâine din punct de vedere financiar. E nevoie de cineva care să declanșeze ceva și lucrez foarte mult cu tinerii, atât din punct de vedere al comunicării, cât și din punct de vedere al câștigării încrederii, din punctul de vedere al câștigării încrederii în ei. În 16 o să am o tabără cu copii din Bihor și din Cluj, în Barajul Drăganului, în Apuseni, în care tocmai despre asta va fi vorba.

 

Sunt mai deschiși oamenii din provincie față de cei din București?

 

Nu-mi place că spui provincie… oamenii din țară. Da, sunt deschiși. În țară se întâmplă lucruri uluitoare despre care Bucureștiul habar pentru că nu sunt suficient de interesante pentru media românească, media la nivel național. În Oradea am ajuns pentru că am plecat cu un proiect de o lună și jumătate să pun voce pe desene animate și după o lună mi-am adus biblioteca și câinele pentru că m-am îndrăgostit de oraș. Te invit cu toată ființa și invit toată țara să viziteze Oradea. Acum e wow, nu ești în România. Revista The Forbes a clasificat Oradea în primele cinci orașe art nouveau din Europa. Da, se întâmplă lucruri, au loc evenimente, se ajută oamenii între ei, se ajută județele între ele, au loc tot felul de evenimente de business și sunt invitați antreprenorii din toată țara în orașe și vin și se sprijină unii pe ceilalți. Da, îmi place ce se întâmplă în țară și umblu foarte mult în țară.

 

Îți mulțumesc pentru vizită, te mai așteptăm cu mare drag la noi în studio.

 

Abia m-am obișnuit.

 

Mai ales că noi vrem să promovăm altfel de modele, apropo de modele, altfel de oameni, altfel de mesaje.

 

Nu ți-am zis ce am făcut în ultimii 5-6 ani.

 

Trebuie să revii și să ne povestești.

 

Mulțumesc pentru invitație.

 

 

interviu realizat de Alexandru Răducanu pentru Canal 33

iunie 2017



parerea ta
 
comentariu
numele si prenumele*
email*
 


Statistici trafic - StatCounter.com


X