Aspecte Juridice
Despre infracţiunea de luare de mită şi momentul savârşirii ei
Am să încep cu un aforism din limba croată, pentru că orice popor are corupţii lui, chiar dacă ni se pare că România este leagănul tuturor relelor: Dreptatea e de partea noastră. E mituită. (Kresimir Metelko).

Poate că sună cinic, dar într-o societate bântuită de sărăcie şi prejudecăţi, să vorbeşti despre corupţie e ca şi cum ai bârfi despre vreme stând la coadă la pâine.

Mintea românului de rând naşte monştri, pentru că toţi pare că ne pricepem să dezlegăm tainele dreptului şi să stabilim pedepse şi vinovăţii.

Astăzi vom vorbi despre infracţiunea de luare de mită, aşa cum a fost modificată prin noul Cod penal şi despre dispariţia infracţiunii de primire de foloase necuvenite.

Distincţia este importantă, deoarece, în vechea reglementare, legiuitorul stabilise o delimitare specifică între fapta de luare de mită şi cea de primire de foloase necuvenite, întrucât gradul de pericol social era distinct, iar consecinţele diferite.

Astfel, vechiul Cod penal definea infracţiunea de primire de foloase necuvenite în felul următor:

Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Se poate observa, cu uşurinţă, că, în cazul acestei infracţiuni, cel acuzat nu condiţiona îndeplinirea actului pe care era obligat să îl facă, ci doar primea un folos necuvenit, ca o recompensă a muncii sale.Cu titlul de exemplu, cei mai vulnerabili să săvârşească infracțiunea de primire de foloase necuvenite erau medicii sau funcţionarii mărunţi de care avem nevoie în viaţa de zi cu zi.

Regimul sancţionator pentru această infracţiune era unul redus – închisoare de la 6 luni la 5 ani, cu mult diminuat faţă de pedeapsa prevăzută în cazul săvârşirii unei infracţiuni de luare de mită (în vechiul cod penal, pedeapsa era cuprinsă între 3 – 12 ani închisoare).

Odată cu intrarea în vigoare a noilor coduri penale, infracţiunile de corupţie au suferit modificări substanţiale, astfel că primirea de foloase necuvenite a fost asimilată infracţiunii de luare de mită, crescându-i, implicit, şi pedeapsa aplicabilă.

Aşadar, articolul 289 din noul Cod Penal, defineşte luarea de mită astfel:

Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Diferenţele majore între vechea şi noua reglementare sunt următoarele:

A fost eliminat scopul pentru care o persoană devenea subiectul activ al infracţiunii de luare de mită (în vechiul Cod Penal, luarea de mită era condiţionată de un scop – şi anume acela al îndeplinirii, neîndeplinirii sau pentru a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu)

Primirea de foloase necuvenite a fost asimilată în infracțiunea de luare de mită, fapt ce constituie o agravare a pedepsei aplicate persoanei care o săvârşeşte (de la 6 luni la 5 ani, în vechea reglementare, la 3 ani – 10 ani în noul Cod Penal)

Prin această absorbţie s-a eliminat cerinţa esenţială a anteriorităţii în raport cu îndeplinirea actului de serviciu. De asemenea, pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii reprezintă luare de mită şi în cazul în care sunt săvârşite ulterior neîndeplinirii sau îndeplinirii cu întârziere a îndatoririlor de serviciu.

Concluzionând, noul Cod Penal sancţionează orice fel de acceptare a unei sume de bani ori de alte foloase, tacită sau expresă, indiferent că este anterioară sau posterioară îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării ori întârzierii îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale unui funcţionar public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.


apărut în Business Woman 76





Statistici trafic - StatCounter.com


X