Vreau sa ma abonez la newsletter

Business Woman Voice
În business, de partea binelui
Storience susţine prin proiectele sale o abordare de business vizionară, care implică un câştig financiar sau crearea de noi oportunităţi prin rezolvarea unor probleme sociale. În acest mod poţi atrage companiile de partea binelui, pentru că ele întotdeauna vor dori să aibă ceva de câştigat, şi e normal să fie aşa. În plus, filantropia şi caritatea – oricât de onorabile – sunt sezoniere şi nescalabile (adică poţi dona o sumă limitată, nu foarte des).

interviu cu Adriana Liuţe – Managing Partner, Storience


Ce înseamnă concret orientarea spre bine a unei companii? Ce ar trebui să iniţieze sau să dezvolte în cadrul său pentru a atinge acest obiectiv păstrându-şi focusul de business?

 

Fiecare companie şi fiecare industrie are oportunităţile sale de a genera valoare cu dublu-impact: pentru sine şi pentru societate. Mie mi se pare interesant modelul profesorului Michael Porter, numit Creating Shared Value (CSV). Conform lui, poţi genera valoarea cu dublu-impact din trei perspective: cea a pieţei, a lanţului valoric sau a ecosistemului în care funcţionează afacerea.

 

Din prima perspectivă, poţi descoperi că într-o piaţă în care vinzi computere mulţi nu ştiu să le folosească. Investeşti în educarea lor, şi astfel le dai o şansă la un trai mai bun, iar ţie îţi formezi viitori clienţi. Sau descoperi că într-o piaţă în care vinzi medicamente oamenii nu au acces la suficientă hrană, şi decizi să vinzi şi produse alimentare.

 

Din perspectiva lanţului valoric, îţi poţi modifica produsul sau serviciul astfel încât să rezolvi o problemă socială sau de mediu, devenind şi tu mai eficient sau mai puţin expus la riscuri. De exemplu, poţi optimiza consumul de apă în producţia industrială, lucru care-ţi va aduce economii, dar va proteja şi resursele la care apelează comunitatea locală. Sau un exemplu la o scară mai mică, din experienţa noastră la Storience: poţi intra într-o piaţă lipsită de standarde şi să joci la fel ca ceilalţi, câştigând din inerţie, pentru că oamenii nu au ceva mai bun pe care să dea banii, sau te poţi decide să introduci standardele chiar tu. Va fi mai greu la început, dar apoi, dacă te vei ţine de treabă, vei deveni cel mai dezirabil brand din piaţă, pentru că până la urmă oferi societăţii ce îi lipsea. Brandul despre care vorbesc este o platformă de reparaţii şi amenajări pentru casă, numită Ajusto.ro. Acolo, meşterii sunt recrutaţi foarte strict, sunt instruiţi nu doar tehnic, ci şi la nivel de comportament, plata se face cu cardul, bacşişul e interzis, lucrările sunt garantate de platformă şi lipsa respectului e motiv de concediere.

 

Din perspectiva ecosistemului în care funcţionezi, apar altfel de oportunităţi: poate produci bere într-o regiune cu mulţi fermieri. La un moment dat, fermierii pierd sprijinul financiar din partea statului şi încep să facă diverse compromisuri care afectează calitatea apei la care şi tu apelezi pentru berea ta. Poate că o afacere clasică s-ar decide să-şi mute fabrica. Dar ce-ar fi dacă tu te-ai gândi să închei nişte contracte cu acei fermieri, să-i sprijini şi în schimb să primeşti o parte din veniturile lor odată ce ei îşi revin financiar?

Această abordare e atipică, pentru că majoritatea afacerilor s-au obişnuit să gândească pe termen scurt şi au privit problemele de mediu, sociale, de educaţie şi culturale ca nefiind ale lor. Poate ale statului, ale ONG-urilor, dar nu ale lor. Totuşi, problemele acestea devin pe termen lung şi ale lor, pentru că ele se transformă inevitabil în ameninţări sau limitări reale (vezi încălzirea globală, vezi inegalităţile sociale, vezi lipsa de educaţie şi tot aşa).

 

Pentru ce procent, cu aproximaţie, din populaţia României consideraţi că are semnificaţie ideea de sustenabilitate? Ce ne pot învăţa acele ţări care au conştientizat de ceva timp, deja, efectele ignorării aspectelor de mediu în afaceri?

 

Cred că e foarte important cum îi întrebi pe români despre sustenabilitate. Întreabă-i dacă le pasă de calitatea aerului pe care îl respiră, şi sigur le va păsa. Întreabă-i dacă vor ca presa să transmită informaţii corecte, sau dacă vor să mai aibă pădurea de lângă oraş şi peste 3 ani. Societăţii nu are cum să nu îi pese de lucrurile care o afectează în mod direct. Pe cei mai educaţi şi mai empatici îi vor interesa chiar şi problemele care nu îi afectează în mod direct. Important e cum îi întrebi şi cum le explici.

 

Companiile au un impact major asupra vieţii noastre (ne petrecem într-una din ele 8 ore pe zi, apoi toate resursele pe care le utilizează ele provin din mediul în care existăm cu toţii). Nu e de mirare că, într-un studiu Accenture din 2014, 85% din cei 30.000 de respondenţi au spus că afacerile sunt la fel de responsabile ca guvernele de calitatea vieţii lor.

 

Cum ne poate fi mai bine în lumea corporatistă de azi – cum se cultivă respectul faţă de angajaţi şi faţă de clienţi?

 

Liderii organizaţiilor sunt cei mai importanţi când vine vorba despre cultura organizaţională. Dacă liderul tolerează manageri agresivi, pe motiv că sunt competenţi şi nu găseşte alţii la fel de buni, acest tip de comportament va deveni tacit acceptat şi se va propaga în organizaţie. Deci, cheia e în mâna liderului.

 

Apoi, contează ca organizaţiile să se evalueze cât mai frecvent prin ochii clienţilor şi ai angajaţilor, pentru că avem la dispoziţie destule canale prin care să luăm feedback, iar multe nu implică alte investiţii decât de timp.

 

Mai mult, valorile organizaţionale trebuie definite prin comportamente dezirabile. Dacă sunt prezentate ca noţiuni abstracte, ele vor avea o influenţă limitată şi neuniformă asupra comportamentului angajaţilor. Modul în care percepem respectul diferă nu doar de la o cultură la alta, ci chiar de la o familie la alta. Cu toţii ne considerăm respectuoşi, dar când ne uităm în jur nu avem aceeaşi impresie despre alţii. Asta se întâmplă pentru că avem criterii diferite de a judeca respectul. Aceste criterii trebuie definite de organizaţie atunci când aşteptările depăşesc numitorul comun.

 

Ce clienţi are Storience în prezent? Care sunt cele mai solicitate servicii, în ce tip de proiecte sunteţi implicaţi în această perioadă?

 

În momentul de faţă, lucrăm la rebranding-ul site-ului de tenis Treizecizero.ro, ajutăm Avenor College (pe care i-am rebrandat în 2013) să-şi recruteze elevii de liceu şi să-şi întărească reputaţia, lucrăm la rebrandingul unei clinici şi am început colaborarea cu o firmă de reciclare pentru un rebranding corporativ. De asemenea, am finalizat de curând rebrandingul pentru o companie românească de software şi vom anunţa proiectul de îndată ce devine public.

 

Un proiect de suflet?

 

O întrebare foarte dificilă :). Rebrandingul Treizecizero.ro cu siguranţă e un proiect de suflet, pentru că e un site născut în acelaşi an cu Storience, îl urmăresc în calitate de fan dinainte să ne devină client şi avem multe valori comune. Ne inspirăm reciproc şi cred că aceasta e relaţia ideală client-agenţie, cea în care ambii se simt câştigaţi, inclusiv profesional şi personal.

 

 

Informarea şi educarea sunt singurele căi spre responsabilizare. E unul dintre motivele pentru care am decis repoziţionarea Storience pe „Branding for good”. În pieţele mai dezvoltate, ideea impactului dublu-pozitiv pentru companie şi societate dă roade de câţiva ani. Michael Porter a vorbit prima dată despre modelul CSV în 2007, l-a rafinat în 2011 într-un articol publicat în Harvard Business Review, iar acum acest model este predat studenţilor la MBA. A fost implementat de companii foarte mari, listate la bursă, iar noi îl vedem aplicabil şi deja aplicat în companii mici şi mijlocii. Treptat, va fi tot mai puţin o preocupare de nişă şi tot mai mult un standard de a face afaceri în mod inteligent.

 

 

Care sunt avantajele lucrului la nivel internaţional?

 

Primul beneficiu e că vezi cum fac alţii. Asta îţi dă idei, energie, te face mai flexibil şi mai îndrăzneţ. Ştim că în România trendurile se propagă cu o întârziere de câţiva ani, aşa că în Londra eşti literalmente cu câţiva paşi în faţă. Apoi, capeţi şi mai multă încredere când vezi că poţi lucra la fel de bine şi pentru o altă piaţă decât cea în care te-ai format. Mie îmi place să ies din zona de confort, pentru că nu am nevoie de multă rutină. Cred că aceste experienţe te formează şi-ţi dau sentimentul că trăieşti mai multe vieţi într-una.

Apoi, mai e şi studiul antropologic. Interacţiunea cu englezii îţi oferă prilejul să le observi politeţea (şi să preiei din ea, dacă doreşti). Când vezi cu câtă artă interacţionează ei şi cum dau feedback, nu poţi să nu îi admiri măcar într-o măsură, chiar dacă poate uneori n-ai merge la fel de departe (până la a nu spune ce gândeşti). Cred că beneficiul lucrului la nivel internaţional este că poţi lua din ambele lumi ce e mai bun pentru tine.

 

Ce efecte vă aşteptaţi să aibă repoziţionarea anunţată recent pentru businessul dumneavoastră?

 

În primul rând, repoziţionarea ne dă un cadru de discuţie cu clienţii pe un subiect pe care îl considerăm util pentru ei, chiar dacă poate nu l-au luat în calcul până acum.

 

Atunci când ne abordează, clienţii se află într-un moment important în viaţa afacerii lor. Fie sunt la început, caz în care au nevoie de ajutor să-şi clarifice identitatea, personalitatea, valorile, misiunea şi mesajele. Fie sunt într-un punct de cotitură, în care îşi reaşază valorile, priorităţile, poziţionarea în piaţă, diferenţiatorii. Rolul consultantului de brand nu cred că e doar acela de a ajuta clientul să-şi comunice alegerile, ci şi – de multe ori – de a-l ajuta să le facă. Astfel, brandingul se suprapune tot mai mult cu consultanţa de management şi de resurse umane, cu psihologia, antropologia, tehnologia şi toate domeniile comunicării şi ale marketingului. Zidurile între specializări şi departamente sunt artificiale şi limitative. Problemele au rareori o singură sursă şi rezolvarea lor stă rareori în mâinile unui singur departament.

 

Prin repoziţionare ne-am asumat un rol de educatori şi activişti. Poţi rezolva aceeaşi problemă prin metode diferite. Dar numai una dintre ele e cea mai inteligentă, cu cele mai multe beneficii pentru cei implicaţi. Credem şi vedem cum afacerile pot face cel puţin la fel de mult profit generând valoare şi pentru societate prin activitatea lor de bază. Am dat câteva exemple la început şi credem că vorbind despre aceste lucruri cu clienţii, dar şi în presă, putem genera în timp o schimbare de optică în mediul de afaceri. Când schimbi dioptriile, ai nevoie de un timp de acomodare, dar apoi vezi lucrurile mai clar.

 

interviu realizat de Maria Niculescu

Foto: Storience

apărut în Business Woman 77





Statistici trafic - StatCounter.com


X